Muzeul de Artă Contemporană din Belgrad a fost redeschis vizitatorilor vineri după un deceniu de reconstrucții și adaptări. Un număr mare de oameni s-au adunat pentru a face un tur al clădirii renovate și o expoziție intitulată „Secvențe. Arta Iugoslaviei și a Serbiei”, ce va fi deschisă nonstop și gratuit până pe 27 octombrie, informează agenția Tanjug.

Printre vizitatori s-au numărat premierul Ana Brnabic, președintele Parlamentului, Maja Gojkovic, ministrul culturii și informației, Vladan Vukosavljevic, primarul din Belgrad, Sinisa Mali, precum și reprezentanți ai unor centre și instituții culturale străine și artiști.

Clădirea muzeului, proiectată de arhitecții Ivan Antic și Ivanka Raspopovic, a fost construită între anii 1960 și 1965. A fost închisă în 2007, când a început o renovare completă, pentru a fi adaptată noilor standarde arhitecturale și reglementărilor de siguranță.

Colecția muzeului, care datează din 1958, cuprinde peste 8.000 de opere de artă de la începutul secolului XX. În timpul reconstrucției clădirii muzeului, toate colecțiile de artă au fost depozitate într-un spațiu la Banca Națională a Serbiei.

Muzeul de Artă Contemporană din Belgrad a fost înființat în 1958 și este situat în Novi Beograd, pe malul stâng al râului Sava. Edificiul a fost construit între anii 1961 și 1965, după un proiect al semnat de arhitecții Ivan Antić și Ivanka Raspopović, și a primit Premiul Octombrie al orașului Belgrad în 1965. Această clădire reprezintă un concept arhitectural original ce leagă interiorul cu exteriorul și în același timp toate părțile principale ale muzeului, clasându-l astfel printre cele mai semnificative exemple de arhitectură modernă, potrivit Agerpres.ro .

Datorită designului în cascadă al spațiului interior, logica comunicațiilor de la Muzeul de Artă Contemporană din Belgrad se bazează, în esență, pe principiile mișcării în spirală. Spațiile interioare sunt umplute cu lumină naturală care pătrunde înăuntru de pe acoperișul teșit. Această concepție ingenioasă rezolvă problema iluminării spațiului expozițional și în același timp definește forma clădirii ca un cristal.