Muzeul de Istorie din Sighişoara, care şi-a deschis porţile în data de 24 iunie 1899 sub denumirea de ”Alt Schassburg” (Sighişoara Veche), fiind singurul muzeu din ţară organizat pe verticală, a marcat, luni, 123 de ani de activitate neîntreruptă.

Muzeul de Istorie din Sighişoara adăposteşte numeroase piese unicat: o machetă a oraşului din 1735 – realizată în 1952 de către Julius Misselbacher, cel care a realizat şi macheta Cetăţii Dacice de la Costeşti – obiecte dacice, cel mai valoros clavicord, ceasul din turn, produse unicate ale breslelor, un muzeul al farmaciei şi multe altele.

Muzeul din Sighişoara are expoziţia de bază în Turnul cu Ceas, este structurat pe 6 nivele, cinci dintre acestea închise, până unde se află mecanismul ceasului, iar etajul 6 este balconul.

Special pentru acest muzeu este că în toate celelalte muzee se intră dintr-o sală în alta, dar în caul acestuia, se urcă dintr-o sală în alta. Muzeul de Istorie din Turnul cu Ceas are o expoziţie arheologică, o expoziţie dedicată istoriei farmaciei şi medicinii din Sighişoara, una dedicată mobilierului urban, în sala în care au avut loc şedinţele vechiului consiliu orăşenesc, o expoziţie mare dedicată breslelor meşteşugăreşti din Sighişoara, o expoziţie de orologerie, la care se mai adaugă două expoziţii dedicate unor personalităţi, este vorba despre o mică expoziţie dedicată fondatorului muzeului, dr. Joseph Bacon, aflată chiar la intrare, şi o expoziţie dedicată celei mai mari personalităţi a oraşului, savantul Hermann Oberth, părintele cosmonauticii.

În Muzeul din Turnul cu Ceas inclusiv ceasul este unic. Figurinele sunt realizate din lemn de tei în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind în mare parte opera unui meşter peregrin, Johann Kirchel, care apare în Consiliului Oraşului menţionat ca ”Orologus et automotorus”, fiind menţionat ca şi creator al păpuşilor, făcute după ”un baroc mai ţărănesc”.

Instituţia deţine şi alte piese unicat, precum una cele mai mari colecţii de obiecte din perioada bronzului, Cultura Wittenberg, din epoca dacică – piepteni dacici făcuţi din os, unici în Transilvania – sau o colecţie de farmacie în care se regăsesc truse medicale – de chirurgie, ginecologică şi una pentru amputaţie de la finele secolului al XVIII-lea.

Clavicordul de la Sighişoara este unicul de valoare din România aflat în perfectă stare de funcţionare, funcţionează pe principiul coardelor lovite şi nu al coardelor ciupite, ca în cazul instrumentelor mai apropiate lui ca vârstă şi aspect, cum ar fi clavecinul, spineta şi altele.

Clavicordul a fost construit în anul 1825 la Biertan, judeţul Sibiu, de către Samuel Maetz, meşter transilvănean specializat în instrumente cu claviatură, care provenea dintr-o familie germană cu tradiţie în construcţia de orgi.

Instrumentul din colecţia Muzeului Sighişoarei este confecţionat din lemn de diferite esenţe – cireş, fag, brad şi stejar – dispune de 5 octave, claviatura este lucrată în fildeş şi abanos, iar conform normelor de interpretare a muzicii vechi, instrumentul este acordat în La = 415 Hz.

La expoziţia de bresle, muzeul sighişorean prezintă o serie de obiecte unice care sunt capodopere de meşter, adică obiecte confecţionate de pentru examenul prin care o calfă ajungea meşter.

În colecţia de arme, aflată într-o clădire de la poalele Turnului cu Ceas, muzeul deţine inclusiv arme exotice, cum ar fi armele africane, iar unic, la camera de tortură, aflată în apropiere, s-a păstrat o piatră de 6 kilograme, care era legată de gâtul celui care era condamnat să stea la stâlpul infamiei din Piaţa Cetăţii.