Peisaje albastre, ţesături şi accesorii preţioase şi detalii arhitecturale demne de cei mai mari maeştri flamanzi: rămaşi mult timp în umbră, pictorii Renaşterii portugheze sunt prezentaţi la Muzeul Luvru din Paris, potrivit AFP.

Foarte rar prezentată sau chiar menționată în muzeele franceze, pictura portugheză merită o privire mai atentă. Această prezentare a unor panouri pictate rafinate, împrumutate de la Museu Nacional de Arte Antiga din Lisabona, va fi o oportunitate pentru publicul francez de a descoperi singur pictura portugheză.

Vizitatorii Muzeului Luvru vor avea șansa de a vedea lucrările rafinate și de măiestrie ale unor artiști precum Nuno Gonçalves (activ 1450-înainte de 1492), Jorge Afonso (activ 1504-1540), Cristóvão de Figueiredo (activ 1515-1554) și Gregório Lopes (activ 1513–1550). Această expoziție face parte din Sezonul Franța-Portugalia 2022.

Combinând într-un mod extrem de original invențiile picturale ale primei Renașteri italiene și inovațiile pictorilor flamanzi importați de artiști precum Jan van Eyck, care au rămas în Portugalia în 1428–1429, școala de pictură portugheză și-a făcut un nume de la mijlocul anului al XV-lea. secol, în același timp în care regatul Portugaliei era în plină expansiune.

Expoziţia, care se desfăşoară începând de vineri, 10 iunie, până pe 10 septembrie, prezintă 13 lucrări, toate religioase, pictate în prima jumătate a secolului al XVI-lea.

La acea vreme, Lisabona, capitala unui vast imperiu, era un oraş multicultural care abunda de bogăţiile şi descoperirile Lumii Noi. De asemenea, ea găzduia curtea regelui Manuel I al Portugaliei.

Văr al regelui Ioan al II-lea, căruia i-a succedat în 1495, Manuel I şi-a stabilit legitimitatea nu numai prin explorările maritime, în condiţiile în care în timpul domniei sale Vasco da Gama a descoperit ruta către India, iar Pedro Alvares Cabral Brazilia, dar şi datorită patronajului, prin invitarea reprezentanţilor şcolii flamande de a se stabili în regat.

Printre ei, Francisco Henriques sau „Maestrul din Lourinha” (al cărui nume real nu este cunoscut) au importat în Portugalia o tehnică foarte rafinată a picturii în ulei, care a permis apariţia a ceea ce este cunoscut drept epoca de aur a Renaşterii portugheze.

Cu toate acestea, această perioada prosperă este puţin cunoscută publicului larg. Care sunt motivele? Un seism care a devastat Lisabona în 1755 a distrus comori arhitecturale şi picturi. Iar procesul de „dezamortizare” (sechestrare a proprietăţii) din secolul al XIX-lea, care a permis statului portughez să recupereze o parte importantă din patrimoniul Bisericii, a împiedicat circulaţia acesteia dincolo de graniţe, limitându-i influenţa internaţională.

„Ne place să spunem că este un lucru foarte bun care a evitat dispersarea moştenirii portugheze, însă există şi o altă latură: nu avem o prezenţă în marile muzee ale lumii, iar interesul istoricilor pentru această perioada este deci mai redus”, a explicat presei, la Muzeul Luvru, Joaquim Oliveira Caetano, de la Muzeul Naţional de Arte Antice din Lisabona.