Primăria din Amsterdam a decis restituirea unui tablou al pictorului rus Vasili Kandinski, achiziţionat în anii 1940 în timpul ocupaţiei naziste, moştenitorilor familiei de origine evreiască şi proprietara sa de drept, pentru „a repara o nedreptate” şi a pune capăt unei dispute legale ce durează de peste nouă ani, relatează presa internațională.

Proprietarul Robert Lewenstein a vândut în 1940 tabloul „Bild mit Häusern” (1909) Muzeului Stedelijk din Amsterdam, unde se află expus, înainte de al Doilea Război Mondial. Tabloul făcea parte din colecţia familiei Lewenstein şi fusese cumpărat iniţial de tatăl său, Emanuel, cu două decenii înainte.

Muzeul achiziţionase tabloul la o licitaţie cu 160 de florini, în condiţiile în care proprietarul îl cumpărase în 1923, cu 500 de florini, un detaliu pe care moştenitorii l-au invocat pentru a demonstra că familia de evrei se afla în mari dificultăţi financiare din cauza persecuţiei naziste.

Toţi, Comitetul olandez pentru restituiri, care gestionează restituirea pieselor de artă din perioada războiului, nu a considerat că acest fapt reprezintă o dovadă că familia de evrei a vândut sub preţ tabloul muzeului, astfel încât a recomandat Muzeului Stedelijk din Amsterdam să nu restituie tabloul moştenitorilor.

Comitetul a invocat şi importanţa acestui tablou pentru muzeu, astfel încât moştenitorii au depus o plângere în justiţie pentru a recupera pictura, însă justiţia olandeză a considerat în decembrie că aceasta trebuie să rămână în arhiva muzeului pentru „importanţa valorii sale artistice şi istorice”.

Totuşi, edilul oraşului Amsterdam, Femke Halsema, a decis să pună capăt îndelungatei dispute cu moştenitorii proprietarului original şi a optat pentru a nu mai aştepta o reevaluare a Comitetului şi să repare această nedreptate. „Având în vedere timpul îndelungat şi importanţa reparării unei injustiţii, vom restitui tabloul fără o nouă intervenţie a Comitetului pentru restituiri”, notează Halsema într-o scrisoare.

Familia trebuie să decidă acum dacă tabloul lui Kandinski, estimat la 20 de milioane de euro, va rămâne în continuare expus publicului, sau dacă preferă să-l transfere în altă locaţie.

Descoperă-l pe Vasili Kandinski, unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX

Cunoști viața și opera lui Vasily Kandinski, pictorul care a marcat profund arta modernă? Ei bine, este unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

Vasily Kandinski s-a născut la 4 decembrie 1866 la Moscova, într-un mediu destul de bogat. Tatăl său este un bogat comerciant de ceai. Micul Vasili călătorește mult cu părinții. De mic, Kandinski are o memorie și o afinitate foarte puternică cu culorile.

Tatăl se îmbolnăvește, familia se mută la Dessau unde tatăl devine director al unei companii de ceai. În același timp, mama pleacă de acasă, el încă se mai întâlnește cu ea, dar sora mai mare a mamei este cea care îl introduce în artă. Ea îi citește povești în limba germană – ceea ce va fi foarte important pentru cariera sa – și îl învață muzică, pian și desen. În ciuda sensibilității sale, Vasili Kandinski va avea o educație complet normală, așa că nu este predestinat pentru pictură. La 19 ani, s-a întors la Universitatea din Moscova pentru a urma cursuri de științe umaniste și de drept și a absolvit câțiva ani mai târziu.

O călătorie de studiu decisivă

În 1889, Kandinsky a participat la o călătorie de studiu care l-a dus la nord de Moscova pentru a studia dreptul țăranilor, care la acea vreme încă respectau dreptul cutumiar. Scopul călătoriei este de a vedea cum acești țărani aplică zilnic această lege cutumiară. Deci nu este o călătorie de plăcere, deoarece ei trebuie să predea rapoarte de studiu. În ciuda tuturor, misiunea lui Vassili îi scapă pentru că este cu adevărat fascinat de decorul caselor pictate, de costumele colorate ale oamenilor pe care îi întâlnește și de această artă populară pe care o descoperă pentru prima dată și care îl marchează profund.

În 1891, Kandinski s-a căsătorit cu verișoara sa, Anna Filipovna Chemiakina, una dintre puținele femei care studia la acea vreme la universitate. Vor divorța 20 de ani mai târziu. Între timp, Vasili Kandinski, care a obținut diploma de drept de la Universitatea din Moscova, devine asistent la aceeași școală. Într-o zi a văzut la Moscova o expoziție despre impresioniști, care l-a marcat foarte mult. Se oprește în fața lui „The Grindstones” a lui Monet și nu recunoaște modelul pietrei de măcinat. Are o intuiție care va deveni revelație: pictura nu are nevoie de un subiect care să seducă sufletul cuiva, sau cel puțin al lui.

Darul kinesteziei

În același timp, vede un spectacol la Moscova și are aceeași viziune asupra muzicii. Știm acum că Vasili Kandinski are darul kinesteziei, adică vede cuvinte sau muzică în culori. Când i s-a oferit o catedră la Universitatea din Moscova, a decis să părăsească orașul, să meargă la Munchen sau să reia studiile de pictură. Munchenul era la acea vreme, după Berlin, unul dintre cele mai renumite orașe pentru școlile sale de artă. Centrele artistice sunt, de asemenea, foarte fertile acolo.

La sfârșitul secolului, (viitorul) pictor va face niște întâlniri decisive. La München i-a predat un artist destul de renumit, Anton Azbe. Acesta îl obligă pe Kandinski să deseneze nuduri, ceea ce nu-l interesează deloc. Preferă lucrul la culoare. Se duce la pictorul simbolist Franz von Stuck, care îl introduce în lumea Art Nouveau, cea a liniei, a sintezei formei și așa se imprimă în Kandinski. Alți artiști îl inspiră și îl influențează: Alexeï Jawlensky, Marianne von Werefkin, … Acești artiști ruși îl susțin și în organizarea expozițiilor.

Vasili Kandinski nu a absolvit încă când devine profesor și președinte al unei asociații de artiști. De asemenea, a fondat o școală și l-a întâlnit pe următorul său tovarăș, care va rămâne așa câțiva ani, pictorul Gabriele Münter.

În același timp, are loc Secesiunea. Pictorii vor să se rupă de educația tradițională și să găsească noi căi. Kandinsky a fost atras de alte tipuri de pictură, în special pictura pe sticlă, și a fost, de asemenea, interesat de tipărire, care va deveni o parte importantă a operei sale. Toți acești artiști sunt convinși că există alte căi de explorat.

În 1901, Vasili Kandinski era pe drumul către o revoluție picturală. A început o nouă carieră de pictor și profesor și a creat grupul Phalanx, o școală de artă gratuită. În general, atunci când fondează grupuri sau organizează expoziții, scopul său este mai presus de toate de a crea întâlniri, de a invita artiști străini, de a promova cercetarea și noile formule. În acea perioadă, arta pe care a produs-o era încă figurativă, a urmat o filă impresionistă și a fost interesat de peisaj. Cu toate acestea, încetul cu încetul, crește densitatea culorii, decide să nu aleagă culoarea originală a lucrurilor (de exemplu, un copac roșu și nu verde) și să sintetizeze formele obiectelor sale. Julowski și Munter sunt pe aceeași linie cu el și cei trei se apleacă spre expresionism.

Kandinsky călătorește mult în Europa și ajunge să se stabilească în Murnau, un mic oraș german. Părăsește Münchenul pentru că îi este greu să fie acceptat acolo. Opera sa este criticată pe scară largă acolo, iar alegerea artiștilor pe care îi invită nu se întâlnește întotdeauna cu sprijin. Murnau este mai liniștit, este peisajul rural. I se alătură Jawlensky și Münter. În peregrinările sale, a făcut o oprire la Tunis, ceea ce îl va marca foarte mult în munca sa despre culoare. Albastrul pe care îl va vedea în Tunis va deveni faimosul albastru ceresc al lui Kandinsky.